Acestea nu sunt toate ideile mele, sunt doar resturi de idei. Daca nu se intelege un post, comentati ca revin eu cu lamuriri, daca e necesar. Baga-linuta-ti un comm pls!
Pentru ca zilele astea sunt cazat la firma, adica intr-o camera din aceeasi cladire cu biroul, dintr-un anume oras de provincie si ajung la munca in 3 minute (practic cand ma dau jos din pat), m-a lovit o chestie. Eu mereu am avut treaba departe: am facut gradinita la 15 statii de autobuz de unde stateam (schimbam doua mijloace de transport). Am facut si scoala in aceeasi zona. Faceam cel putin o ora pe drum intr-o directie. Mai nasol era in timpul iernii: zapada si aglomeratie.
Am inceput toata paranghelia asta cand aveam 3 ani. Nu m-am nascut in Bucuresti. Copil fiind, oras cutreieram. Ai mei nu au avut masina sa ma duca cu ea decat tarziu. Drumul spre unde am treaba mi se pare normal. Cand am dar la liceu nu mi-am pus un moment problema locatiei. Intamplarea a facut sa fie doar o idee mai aproape decat locul unde era scoala. Despre facultate nu vorbesc ca, desi era mult mai departe decat liceul, scoala generala si gradinita, cel putin eu nu am stat la camin. Dar spre deosebire de cei care stateau in camin si faceau 5 minute pana la cursuri (si mergeau in pauza de pranz sa manance "acasa", in cuibul lor), eu faceam iarasi o ora - o ora jumate pe drum si, pana sa ma prind, ca mersul la facultate e facultativ, il faceam zi de zi.
Deci ce vroiam sa zic in postul asta? Ah, da, ca i-as bate cu ranga uda peste bot pe aia care se plang de trafic, care au venit in orasul asta sa se planga de trafic, de inghesuiala si de bizoni, pe frustratii care comenteaza impotriva gipanelor dar care traverseaza de-amboulea cand au rosu si incurca circulatia. Bine ca acum i-a mai linistit criza.
Si ce mai vroiam sa zic? Ca drumul face parte din Bucuresti. Daca nu ai face drumul, ai duce o viata limitata. Ai trai la tara, in cel mai dezavanajos inteles al acestei expresii. Ar fi trist. E parte din dezvoltarea fiecaruia ca om de oras deplasarea pe perioade lungi din zi dar pe distante relativ scurte. E vorba pana la urma de oamenii pe care ii intalnesti si cu care interactionezi, oameni care te definesc pe tine.
..trendinez, pochemon, emoist, unic si irepetabil?
Atunci cand:
Ah, da si, daca tu in inghesuiala aia ti-ai intins hainele si geanta pe jos, si ti-ai mai aprins si o tigare de mi-ai ars mana si hainele, nu te mai mira sau enerva ca lumea (ego) ti-a calcat hainele si ti-a dat suturi la gioale!
PS: Am primul meu numar ever-ever la portocalii. L-am primit cu ocazia iluminarii de mai sus.
Cred ca e vorba de olteni aici, olteni lucratori la stat.
Ea: "Aloooo, domnu'[eu], ne-ati livrat dar produsul dar nu ne-ati pus si certificatul de etalonare." Eu: "L-am pus, vedeti in hartii" Ea: "Am gasit aici dar scrie Certifcat de calibrare" Eu: "Este in engleza, nu exista cuvantul etalonare in engleza" Ea: "domnule, vreau un certificat de etalonare de la noi" El: "E un certificat de etalonare din Uniunea Europeana iar Romania e membra a UE. E ilegal ce imi cereti dumneavoastra" Ea: "Domnule, eu ma uit pe fereastra si vad ca nu suntem in Uniunea Europeana" Eu: "o.O" "Aaah, da... dar totusi suntem indiferent de ce spuneti dumneavoastra" Ea: "Domnule, certificat din asta pot sa fac si eu, nu are nicio stampila" Eu: "Doamna, e semnat, are antet, serie, trasabilitate, poate fi verificat in orice moment. Stampilele se fac la coltul strazii. Daca dumneavoastra ati face un astfel de ceritifcat ati comite o ilegalitate" Ea: "Da, dar nu mi-l recunoaste nimeni fara stampila. Eu nu il recunosc." Eu: "Doamna, ati verificat? Cine nu vi-l recunoaste? Ce meserie aveti? Romania face parte din UE si e membra semnatara a mai multor conventii de recunoastere reciproca a astfel de certificate. Organismele in domeniu recunosc fara nicio problema certificatele" Ea: "Sunt economist. Dar nu are stampila si eu nu il recunosc" Eu: "Doamna, englezii nu folosesc stampila. Vreti sa ii oblig eu sa foloseasca stampila? Si nu trebuie sa recunoasteti dumneavoatra certificatul... Asta e treaba metrologilor" Ea: "Da, dar eu traiesc in Romania care e in UE doar cu numele" Eu: [Blocat]
Si, dupa ce mi-am revenit, am continuat vreo juma de ora, juma de ora in care m-am abtinut sa nu ii penetrez toate rudele decedate. E destul de greu sa te certi cu oameni care se plang ca traim in romania si asta ... (si tot rahatul asta tip mircea badea) cand ei fac tot posibilul ca lucrul asta sa fie adevarat si sa se planga din cauza asta. Mai ales cand aia sunt olteni.
Si da, pe verificate, autoritatile in domeniu recunosc fara nicio problema respectivele certificate dar e mai usor sa presupui ca nu.
Senzatia e oarecum de pista de bob sau de circuit de WRC. Liniste, zapada, natura, nu praf. Contrasteaza cu ce gasesti prin oras. Foarte misto sunt semnele de circulatie ingropate aproape total in zapada.
Pentru ca mi s-a zis ca vorbesc prostii, o mica dovada:
Aici am coborat vineri. Desi poate seamana cu ceva din quake3, nu e. De sus pana jos sunt 90 de metri si ce e mai nasol e ca si de jos pana sus tot atat sunt. Ar fi trebuit sa faca si oamenii astia un lift. Ce nu se vede, adica podeaua, era o baltoaca.
Nu tu apa calda, nu tu caldura... Nu stiu ce e mai nasol: sa inghet (ceea ce nu am facut toata iarna) sau sa put si fiu nebarbierit? Urasc sa ma barbieresc cu apa rece. Mai bine nu.
Ar trebui sa ma apuc de twitter. Dar de ce? Twitter is what twitter does. What does twitter do?
La ce sunt bune santurile de le sapa baietii astia pe langa mine, pe aici?
Oare daca scriu pe blog, o sa imi aduc aminte maine sa cumpar whiskey?
Toata lumea isi face poze atunci cand... cu...? De ce?
Unii au prezervative in torpedou. Nu eu, eu am carat tot anul in torpedou martisoare, martisoare pe care le-am oferit ieri si azi.
La fel am pastrat martisoare in sertarul de la birou, tot de anul trecut. Poate si de anul dinainte. WTF? Nu scrie 2008 pe ele. M-a scutit de drumuri pe la tarabe, drumuri care ma seaca. Pana la urma e criza si trebuie sa micsoram stocurile. Iar eu aveam stocuri mari de anul trecut.
Sunt un om rau? In apararea mea vreau sa zic ca nu inteleg conceptul daruirii de martisoare. Inteleg oarecum oferirea catre mama, sora, prietena, sotie, amanta si in general rude sau persoane apropiate (desi...), dar de ce trebuie sa dam tuturor? De ce trebuie sa umblam pe la toate colegele si sa le "daruim" o chestie kitschoasa cu snur rosu si alb, pe care ele sa o puna intr-o punga impreuna cu alte chestii similare primite de la altii? Ca doar nu le-or purta pe toate acum... Sunt convins ca multe le dau mai departe, daca nu le tin intr-un bol acasa vreo 2 saptamani - cativa ani, dupa care le arunca. Nu se poate face alt sistem? Adica "bine iti dau rahatul asta mic si fara utilitate dar in schimb ma lasi sa vad daca are suport de montaj bun? Vreau doar sa vad daca respectivul suport incape in palma sau nu si care e raspunsul la strangere." Nu ca ar fi mai misto asa? Macar avem si noi o bucurie, nu numai voi, ar fi o chestie reciproc avantajoasa. Puii mei!
PS: Nu tineti prezervative in torpedou ca se strica din cauza variatiei mari de temperatura!
