Acestea nu sunt toate ideile mele, sunt doar resturi de idei. Daca nu se intelege un post, comentati ca revin eu cu lamuriri, daca e necesar. Baga-linuta-ti un comm pls!
Vad in unele parti si in alte parti ca lumea nu mai are inspiratie. Poate nu ne pricepem noi (Pif, intoarce-te!).
Uite, exact la chestia asta ma gandeam eu de dimineata cand am ajuns la serviciu si am deschis messengerul. Am vrut sa imi pun status si am ramas in aer. Sunt in blocaj de cateva zile. Oamenii se asteapta de la mine sa le pun un status misto. Fuck it, stiu ca multi dintre ei, mai ales aia cu care nu am vorbit de un an de zile, de aia ma tin in lista. Si ce e mai rau e ca acum un an de zile aveam statusurile cele mai tari... Cum sa ma compar cu mine de acum un an? Eram magnific, mirobolant. Am un renume de respectat. Statusurile mele rulau fin. Erau pe buzele cunoscutilor mele cel putin cateva zile dupa ce le schimbam. Si le schimbam in fiecare zi. Dar acum... Acum ma simt mort... Unde imi e inspiratia? Am nevoie de o muza. Unde e poza aia cu Carla Bruni sarutand-o pe Britney cand am nevoie de ea? Unde e Nicoleta Luciu? Unde e aia de prezinta stirile sportive la antena de i-am uitat eu numele acum o saptamana? Unde e Elena Udrea? Macar Daciana Sarbu... Unde sunt naked news? God damn it!
Asta toamna am fost cu fostii colegi din liceu la un fotbal in parc. Ne-am scos noi tenisii la aer incercand sa ignoram mirosul pregnant de naftalina si am intrat pe teren ca in vremurile bune: "bai care stai in poarta?", "eu nu stau, stai tu", "stai tu un gol si dupa aia intru eu". Unul dintre colegii mei a avut inspirata idee de a veni cu frati-su (de clasa a 12-a) care a venit si cu cativa colegi... Ideea e ca dupa 3 minute era bataie pe postul de portar iar cei care nu il prinsesera erau cu limba de un cot afara.
Revenind in zilele noastre, adica duminica, tocmai ce am pus schiurile in picioare dupa o pauza de doua sezoane. Trecand peste acest mic detaliu pot sa zic ca sunt incepator de 4 ani de zile. Un incepator precoce totusi. In a doua zi in care am pus schiurile in picioare m-am dus cu monitorul pana sus. A avut el incredere in mine. A avut si ca nu o sa mor cand m-a abandonat la jumatatea partiei dupa o ora de coborat. Numai eu stiu cum am ajuns jos: traversam partia dintr-o parte in alta, unde ma puneam jos si intorceam schiurile invers. Dupa doua ore colegu' care ma astepta jos a inceput sa se impacienteze, sa intrebe lumea daca nu au vazut pe vreunul cu picioarele rupte intins pe partie. Dar eu nu, am ajuns jos pe propriile si intregile-mi picioare, mai mult tremurand decat viu. Am razbit. Dar astea au fost acum cativa ani, intre timp am reusit performanta de a cobori partia in mai juma'de ora. O performanta, zic eu, mai ales ca nu am mai angajat monitor si am ales varianta penelista "prin noi insine". Anul asta mi-a luat insa mai mult iar acum dupa doar doua coborari intregi si doua de teleschi simteam pe ultimele sute de metri cum raman fara genunchi. Imbatranesc, maica. La fiecare pas spre frigider sa imi iau doza de bere simt cum pulpele vor sa imi iasa prin piele. Nu mai vorbesc de faptul ca pe partie erau pusti de sub 50 de cm inaltime pe schiuri care nu aveau nici pe dracu si parca erau acolo de cand s-au nascut. Cand treceau pe langa mine inaltam fruntea sus si incercam sa ascund grimasa de pe fata. Nu se poate sa ma faca pustii astia de ras. :D
Si oare de ce m-am apucat de sportul asta? Am oare o atractie ciudata spre masochism?
Eu : Pot sa te pun pe blog? [Sau asa ceva] Miki : doar cu un te xt in care sa mentionezi de nenumarate ori ca eram rupta de emotii, ca ai facut 2 zile terapie cu mine si caaaaaaaaa sunt la inceput Miki : si ca nu sunt dolofana!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Miki : si ca nu aveam prompter Miki : sa fii un avocat foarte bun Miki : sa nu ratezi nicio indicatie Miki : daca ratez, te scot de pe net Miki : daca ratezi ceva din ce am scris
Cum ziceam, nu mai e ghetus pe strazi si s-au gandit fâtzele de Bucuresti ca e momentul sa iasa cu masina. Le recunosti usor: hatchback-uri de obicei de culoare rosie, masini cu vechime nu mai veche de 4-5 ani. Le recunosti ca sunt femei de la spate: vezi un sofer care se agita la volan si gesticuleaza nervos cand nu ii iese vreo manevra minora.
Ah, acum cand ma gandesc, se accepta si Logan dar e musai sa fie rosu.
Exemple:
Straduta cu o singura banda pe langa Unirea, Bucuresti, ora 10: un Logan rosu cauta un loc de parcare. Pe dreapta gaseste spatiu pe trotuar. Se apropie incet de bordura si, cand se lipeste de ea, accelereaza. Evident masina (daca putem spune asa unui Logan) aluneca si nu urca. In prima faza soferul din spate asteapta rabdator. Loganul totusi continua sa vrea sa urce bordura fara a da un pic cu spatele sa prinda elan. Deja in spatele lui se face coada de vreo 10 masini. Unii mai din spate claxoneaza. Soferul Loganului se agita si da din maini in lateral. Pana la urma se lasa pagubas si nu mai incearca sa urce bordura, asadar pot sa il ocolesc linistit fara riscul de a derapa inspre mine. Ma uit la el cand il depasesc. Probabil ca v-ati dat seama pana acum ca era femeie si totul devine mult mai clar.
Calea Mosilor, ora 7 si 20 AM. Coloana se deplaseaza incet dinspre Colentina spre Eminescu. Se deplaseaza incet dar se misca, pe dreapta sunt parcate masini iar pe stanga e scuarul cu linia de tramvai. Toata lumea pastreaza o distanta modica fata de masina din fata asa ca in momentul in care drumul se ingusteaza la o singura banda "fermoarul" se poate inchide natural si fara sa se opreasca nimeni. Cu o singura exceptie: Clio rosu scurt (Sport, dar nu stiu daca e important) care sta la juma' de metru de masina din fata, un pic in stanga, ca si cum l-ar depasi. Cum a facut, cum a dres, dar a trebuit sa franeze si toata coloana s-a oprit. Evident ca dupa aia am depasit-o. Pun pariu ca nu are nici cauciucuri de iarna.
Daca pana acum puteai ocoli fâtzele, in conditii de iarna e mai dificil, ca doar e cu 50% mai putina strada. Ma intreb cine le-o fi deszapezit masina. Pe respectivii ii acuz de treburile de mai sus, nu pe ele. Trebuia sa fi stiut mai bine. Au o responsabilitate morala...
Esti o curva grasa, un Arschgeige, un gilipollas, un manyak, un éspece de salaud si un labar de prim rang. Esti o imitatie palida de fiinta omeneasca. Erai ultimul ales pe terenul de joaca. Mama ta - asta daca ai intr-adevar una - o lua inot pana in larg, la navele armatei.
Iain Hollingshead, Douazeci si ceva
Asta ca raspuns la asta. Din pacate pentru neamul lapsarilor, lapsa asta moare o data cu mine, nu de alta dar toti carora le-as fi trimis-o fie au primit-o deja, fie au dat-o mai departe.
Eu am indeplinit intocmai cerintele, chiar daca pare o mare coincidenta. Recomand cartea.
PS: Daca vreti printr-o minune cereasca leapsa, cereti si vi se va da.
Istoria nu vrea sa aduca in prim plan primul meu post pe blog dar l-a adus pe al doilea. Ingorati va rog frazele scurte si scrisul analfabet, eram si eu mic.
Stateam acum cateva zile cu o mana de prieteni si priveam spre televizor. Zapam si la un moment dat televizorul a ajuns pe Discovery si acolo era el, Rex Hunt. Eram un pic afumati asa ca am decretat "tipul asta trebuie sa aiba cea mai tare slujba din lume. Se duce la pescuit si primeste bani pentru asta" Ce poate fi mai misto de atat? Vedeta de cinema, sportiv? Nu cred. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mic ziceam "Cand o sa fiu mare o sa ma fac Gica Hagi!" sau Van Damme. Acum daca m-ar intreba cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare as raspunde imediat "Vreau sa ma fac Rex Hunt ca sa ma plateasca lumea sa stau in concediu".
Chiar, oare ce face Rex Hunt in concediu?
Ceea ce imi da o idee pentru umplut paginile blogului. Daca unii pot sa dea Arma Mortala 3 de atatea ori, eu de ce nu as putea sa ...?
